- bifurcáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. bifurcáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. bifurcáţiei; pl. bifurcáţii, art. bifurcáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
bifurcáţie
Look at other dictionaries:
bifurcaţie — BIFURCÁŢIE, bifurcaţii, s.f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIFURCÁŢIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (bifurcaţie unui drum.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bifurcáţie s. f. (sil … Dicționar Român
bifurcare — BIFURCÁRE, bifurcări, s.f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcaţie. – v. bifurca. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIFURCÁRE s. v. bifurcaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bifurcáre s.… … Dicționar Român
furcă — FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s expr. Parc ar fi… … Dicționar Român
clenci — CLENCI, clenciuri, s.n. (pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.… … Dicționar Român
înfurcitură — ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s.f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [var.: înfurcătúră s.f.] – Înfurci + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFURCITÚRĂ s. v. bifurcare, bifurcaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
